Intr-o lume in care cel mai la indemana este sa acuzi, sa critici si sa astepti de la altii sa actioneze, in care ti se spune ca te lupti cu morile de vant incercand sa misti ceva, cat de putin, sa faci ceva pentru semenii tai, pentru natura si nu in ultimul rand pentru sufletul tau, in care actiunile de voluntariat nu intereseaza decat daca sunt acompaniate de presa, lucruri ca cele ce s-au petrecut in acest sfarsit de saptamana (n.r. 12-13 iunie 2010) sunt din ce in ce mai rare in Romania si sunt menite sa incurajeze oameni uniti de aceleasi convingeri.
Intr-o astfel de lume, calitatea umana, devotamentul, iubirea pentru natura, responsabilitatea si increderea ca se poate schimba ceva in ce priveste mentalitatile in aceasta tara, intr-un cuvant convingerile ne-au unit in acest sfarsit de saptamana pentru a pune in practica ceea ce imi inflorise in minte in urma cu ceva vreme (vezi post-ul anterior).
Si asa vineri seara, micuta noastra caravana de 7 masini plina de oameni inimosi si plini de entuziasm ne-am aflat in drum spre Gura Portitei in lumina inca puternica a soarelui ce statea sa apuna in lacul Golovita.
Calatoria, desi scurta, foarte spectaculoasa, ne-a binedispus pe toti si ne-a dat increderea si convingerea ca pentru a doua zi, desi nu ne cunosteam toti foarte bine, putem face o echipa buna pentru ce ne propusesem sa realizam.
Dupa un scurt briefing nocturn al actiunii ce avea sa urmeze a doua zi, acompaniat, bineinteles, de o cina relaxanta, multa buna dispozitie a urmat o noapte linistita ce a adus odihna binemeritata dupa o zi agitata.
Dimineata, pe care am intampinat-o foarte devreme, prevestea o zi caniculara, asa cum fusese de altfel prognozata.
Ora 9:00 a.m., dupa un mic dejun frugal, plecam in misiunea noastra de a salva bucatica de plaja convenita cu reprezentantul Garzii de mediu.
Planul a fost sa parcurgem cu tractorasul pus la dispozitie de cei ce administreaza complexul turistic Gura Portitei, pentru care le multumesc inca o data, distanta de plaja pana la punctul din care sa incepem colectarea, intorcandu-ne adunand pana spre camping.
In ciuda caldurii ce deja pusese stapanire pe atmosfera iata-ne gata de start...
Ca totul sa fie si mai amuzant am beneficiat si de prestatia unei mascote simpatice a carei aparitie inopinata a binedispus si mai mult participantii....
Desi pare greu de crezut un program de reciclare al electrocasnicelor vechi ar prinde pana si in locurile acestea foarte putin spre deloc populate...
Efortul tuturor a fost supraomenesc, iar lupta cu deseurile si caldura intr-adevar demne de toata admiratia si respectul meu...
Si rezultatele dupa doar primele zeci de minute, dupa primele sute de metri si de efort intens nu s-au lasat mult asteptate...
Putina umbra nu strica avand in vedere ca nu exista alta limita decat cea autoimpusa....
Coordonarea si munca in echipa a fost ceea ce a caracterizat actiunea de Sambata...
Din pacate sloganul unei cunoscute bauturi racoritoare, pare sa se adevereasca si in mijlocul naturii acolo unde nu ar fi cazul catusi de putin sa se afle...
Eforturile ne sunt insa rasplatite cu o intalnire cu unii dintre rezidentii permanenti ai zonei, intalnire pe cat de surprinzatoare pe atat de placuta ochiului....
Zi lunga, caniculara, istovitoare insa plina de satisfactia realizarii unui lucru minunat pentru natura, pentru o viata mai curata si nu in ultimul rand pentru sufletul nostru, zi ce nu se putea termina altfel decat cu o masa intre prieteni...
si nelipsitul cantec si dans al lipovencelor...
Concluzia pe care am desprins-o toti din acest weekend a a fost aceea ca putem avea initiativa de a realiza niste lucruri minunate printr-un efort comun, uniti fiind de aceleasi convingeri ce converg spre speranta ca puteam schimba mentalitati si pune locurile superbe din tara in valoare si a le pastra pentru ca posteritatea sa le cunoasca asa cum le-am cunoscut noi acum.
Gura Portitei va multumeste sincer, iar eu personal sper ca aceasta nu este singura actiune pe care o putem intreprinde impreuna!
Intr-o astfel de lume, calitatea umana, devotamentul, iubirea pentru natura, responsabilitatea si increderea ca se poate schimba ceva in ce priveste mentalitatile in aceasta tara, intr-un cuvant convingerile ne-au unit in acest sfarsit de saptamana pentru a pune in practica ceea ce imi inflorise in minte in urma cu ceva vreme (vezi post-ul anterior).
Si asa vineri seara, micuta noastra caravana de 7 masini plina de oameni inimosi si plini de entuziasm ne-am aflat in drum spre Gura Portitei in lumina inca puternica a soarelui ce statea sa apuna in lacul Golovita.
Calatoria, desi scurta, foarte spectaculoasa, ne-a binedispus pe toti si ne-a dat increderea si convingerea ca pentru a doua zi, desi nu ne cunosteam toti foarte bine, putem face o echipa buna pentru ce ne propusesem sa realizam.
Dupa un scurt briefing nocturn al actiunii ce avea sa urmeze a doua zi, acompaniat, bineinteles, de o cina relaxanta, multa buna dispozitie a urmat o noapte linistita ce a adus odihna binemeritata dupa o zi agitata.
Dimineata, pe care am intampinat-o foarte devreme, prevestea o zi caniculara, asa cum fusese de altfel prognozata.
Ora 9:00 a.m., dupa un mic dejun frugal, plecam in misiunea noastra de a salva bucatica de plaja convenita cu reprezentantul Garzii de mediu.
Planul a fost sa parcurgem cu tractorasul pus la dispozitie de cei ce administreaza complexul turistic Gura Portitei, pentru care le multumesc inca o data, distanta de plaja pana la punctul din care sa incepem colectarea, intorcandu-ne adunand pana spre camping.
In ciuda caldurii ce deja pusese stapanire pe atmosfera iata-ne gata de start...
Ca totul sa fie si mai amuzant am beneficiat si de prestatia unei mascote simpatice a carei aparitie inopinata a binedispus si mai mult participantii....
Desi pare greu de crezut un program de reciclare al electrocasnicelor vechi ar prinde pana si in locurile acestea foarte putin spre deloc populate...
Efortul tuturor a fost supraomenesc, iar lupta cu deseurile si caldura intr-adevar demne de toata admiratia si respectul meu...
Si rezultatele dupa doar primele zeci de minute, dupa primele sute de metri si de efort intens nu s-au lasat mult asteptate...
Putina umbra nu strica avand in vedere ca nu exista alta limita decat cea autoimpusa....
Coordonarea si munca in echipa a fost ceea ce a caracterizat actiunea de Sambata...
Din pacate sloganul unei cunoscute bauturi racoritoare, pare sa se adevereasca si in mijlocul naturii acolo unde nu ar fi cazul catusi de putin sa se afle...
Eforturile ne sunt insa rasplatite cu o intalnire cu unii dintre rezidentii permanenti ai zonei, intalnire pe cat de surprinzatoare pe atat de placuta ochiului....
Zi lunga, caniculara, istovitoare insa plina de satisfactia realizarii unui lucru minunat pentru natura, pentru o viata mai curata si nu in ultimul rand pentru sufletul nostru, zi ce nu se putea termina altfel decat cu o masa intre prieteni...
si nelipsitul cantec si dans al lipovencelor...
Concluzia pe care am desprins-o toti din acest weekend a a fost aceea ca putem avea initiativa de a realiza niste lucruri minunate printr-un efort comun, uniti fiind de aceleasi convingeri ce converg spre speranta ca puteam schimba mentalitati si pune locurile superbe din tara in valoare si a le pastra pentru ca posteritatea sa le cunoasca asa cum le-am cunoscut noi acum.
Gura Portitei va multumeste sincer, iar eu personal sper ca aceasta nu este singura actiune pe care o putem intreprinde impreuna!
